Sectorul nucifer în Moldova: o (r)evoluție rapidă se impune

Globalizarea economiilor și a fluxurilor comerciale, altădată un subiect bun doar pentru discuții intelectuale în cercurile academice din țara noastră, astăzi este un fenomen despre care poate nu fiecare nucicultor a auzit, dar care îl afectează pe fiecare în mod aproape direct, determinându-i prezentul, dar mai ales viitorul. Este judecătorul care va decide dacă un producător, un grup de producători, sau o întreagă ramură producătoare fie cu greu se va putea menține deasupra nivelului de supraviețuire, fie va prospera generând venituri importante pentru progresul întegului sector.

De la această viziune macroscopică trebuie să începem astăzi o analiză a situației în domeniul nuciculturii. Așa cum producția de nuci și miez de nucă crescute în Moldova sunt aproape integral exportate, conjunctura internațională practic dictează criteriile de calitate în care trebuie să se încadreze marfa pe care o livrează sectorul nucifer moldovenesc, dinamica cererii, intervalul de prețuri și stabilitatea contractelor la export.

O constatare obiectivă a realității

Privind atent la acest domeniu, constatăm că ultimii cincisprezece ani de existență și de dezvoltare treptată a ramurii au avut drept repere centrale obiective fixate pentru acest domeniu încă în anii 1970 în timpuri sovietice, definite de o economie cu planificare centralizată, rigidă și extrem de inflexibilă la rigorile mereu în schimbare ale lumii. Livezile plantate în baza concepțiilor acceptate la acea vreme sunt de tip tradițional, au fost înființate cu soiuri rustice cu fructificare strict terminală, soiuri la baza selecției cărora nu erau justificative economice de tip randament înalt și calitate maximă a producției. Mai curând se miza pe o creștere bună a pomilor, se considera de importanță supremă ca soiurile să dea nuci de calibru mare, să fie rezistente la îngheț și Dumnezeu știe la ce altceva. Anii au trecut, pomii au crescut, parcă au intrat și pe rod și astăzi dacă ne propunem să facem o analiză obiectivă, constatăm că profitabilitatea economică a acestui gen de plantații, predominante în Republica Moldova, este la limita inferioară.

Anul doi de la realtoirea cu soiurile Pescianski și Chandler a unei plantații de nouă ani.

Un pom dintr-o plantație de 6 ani realtoită cu soiul Chandler. Acesta este al 5-lea an de la realtoire. Recolta estimată: 8-10kg nuci uscate/ pom.

Or, miile de hectare înființate la scheme de 100 pomi/ha ori mai puțin, cu soiuri foarte viguroase care încep a da o anumită producție abia din anul 8, cu dezmugurit timpuriu care le expune în special la primele atacuri de bacterioză și antracnoză care produc infecții serioase și în fața cărora nucicultorii sunt dezarmați, ori nimeni și niciodată nu-și propusese să elaboreze un ghid serios de protecție integrată pe care, prin programe de școlarizare a fermierilor, să-l fi transpus în practicile de producție. La fel cum nimeni n-a încercat să insiste pe ideea că fără măsuri eficiente de fertilizare, plantațiile de nuci riscă să intre pe sterilitate. Consecință a cauzelor sus numite și a altora, productivitatea acelor plantații a scăzut în loc să crească și a dezamăgit în loc să încurajeze. Această situație a produs o confuzie printre nucicultori. Curând, rezonanța acestui fenomen a atins cote considerabile, iar producătorii care realizaseră investiții foarte mari în plantațiile lor au început să caute soluții pentru ieșirea din această criză a sectorului.

Anul 2015 a fost anul în care o nouă tehnologie corectivă a fost introdusă în livezile de nuc: realtoirea în câmp a pomilor cu vârste de la 5-6 ani și mai mult. În scurt timp, aceasta a devenit o practică curentă și la ora actuală există sute de hectare plantate inițial fie cu amestecuri de soiuri, fie cu soiuri învechite (Recea, Costiujeni, De Briceni, Cazacu, Schinoasa, Chișinău, Iargara, De Fălești, etc.) care au fost realtoite folosind această tehnică. Este un fapt cert că multe astfel de plantații vor fi realtoite în continuare. Și de ce n-ar fi? Acele soiuri produc coroane voluminoase, dar randamente aleatorii, iar calitatea producției nu satisface nici pe departe așteptările consumatorilor care vor altceva. Cred că suntem cu toții de acord că o livadă de nuci trebuie să producă nuci de calitate și în cantitate, nu umbră confortabilă. Această chestiune a fost adusă și în atenția publică cu ocazia conferinței de vară a nucicultorilor, organizată de asociația națională ramurală în data de 25-26 iulie 2019 și soluțiile propuse pentru resetarea acestei stări de  lucruri au întrunit un consens larg.

O (r)evoluție rapidă se impune

Retrospectiva pe care am făcut-o mai sus a fost necesară pentru a înțelege cum s-a ajuns la situația actuală. E încă mult de discutat pentru a reda un tablou mai general. Dar în acest articol am vrut să mă refer în special la schimbările fundamentale care trebuie să se producă în felul nostru de a aborda cultura nucului. Asta înseamnă că pepinierele autohtone trebuie să înceteze odată și pentru totdeauna să producă nuci altoiți din acele soiuri care aparțin unei ere care s-a încheiat, iar cei care înființează noi plantații de nuc să se informeze foarte bine înainte de a lua decizia finală în materie de soi și densitate de plantare. 

La ora publicării acestui articol, autoritățile discută proiecte de înăsprire a controlului asupra producerii materialului săditor nucifer pentru a elimina producătorii de rea credință. La fel, este examinată anularea sprijinului financiar guvernamental pentru înființarea livezilor cu soiuri unanim recunoscute ca ineficiente și improductive. Multe alte măsuri vor trebui luate pentru a netezi terenul pentru relansarea acestui sector atât de important pentru firava economie moldovenească. 

Și totuși ce treabă are globalizarea cu soiurile de nuci?

Exportatorul mondial de nuci nr.1, Statele Unite, sunt în același timp și principalul actor care determină formarea prețurilor, contribuie la creșterea consumului de nuci în lume prin campaniile foarte costisitoare de advertising pe care le desfășoară pe toate continentele. În același timp, SUA sunt responsabile de preferințele consumatorilor la formarea cărora contribuie direct, livrând pe piață o producție de nuci foarte omogenă ca și calitate, cu o culoare albă a miezului. Nucile californiene sunt considerate un etalon mondial de calitate.

Un alt intervenant important pe arena internațională a nuciculturii este Franța. Chiar dacă producția sa este de 15 ori mai mică decât cea americană, soiurile franceze cele mai populare au ajutat la fundamentarea în percepția consumatorilor în special europeni a ideii că o nucă trebuie să fie de calitate și, spre deosebire de producția americană, să aibă nu doar culoare albă, dar și o savoare unică. Iată că și celelalte țări care au dezvoltat o nucicultură industrială (Chile, Turcia, Spania), au adoptat invariabil aceste criterii primordiale. 

Și mă întreb acum, putem noi oare să răsturnăm această ordine mondială stabilită de marii actori care n-au considerat necesar să fi întrebat în prealabil și opinia producătorilor din Republica Moldova? În mod paradoxal, veți afla că în țara asta există unii care chiar cred că putem. Dar realitatea este că noi trebuie să ne raliem la standardele mondiale și nicidecum viceversa. Piața nuciferă inernațională este modelată de către marii actori, iar noi avem un termen foarte scurt pentru a: (1) fie produce o schimbare calitativă foarte rapidă și a ne menține prezența pe segmentele actuale de piață și chiar a ne extinde operațiunile pe altele noi; (2) fie a continua livrările unui produs de calitate eterogenă, în cantități foarte variabile de la un an la altul și a rămâne garnitura de rezervă a importatorilor mari care ne vor folosi doar pentru a-și acoperi nișele de produse de calitate slabă sau a avea un furnizor de proximitate atunci când s-ar putea să întârzie livrările de la partenerii lor de bază. Alegerea este simplă. Munca pe care urmează s-o depunem pentru materializarea acestei alegeri va fi însă una lungă și dificilă. Dar altă cale nu există.

Cred că este necesar ca filiera nuciferă moldovenească să devină mai unitară: pepinieriști, producători, procesatori, furnizori de îngrășăminte și utilaje trebuie să învețe să comunice mai efectiv și să vadă obiectivele comune și nu doar unele interese individuale. Or, de succesul comun va depinde bunăstarea tuturor părților. Globalizarea ne aruncă în fața unor giganți foarte bine pregătiți material și tehnologic pentru a rezista în cele mai dificile condiții de piață. Doar unitară această ramură își poate pereniza pozițiile și își poate asigura un loc sub soare. Poate acest obiectiv este cea mai mare provocare pentru sector. Vom ști să-i facem față?

Rolul Pepinierei Voinești ca actor de bază al unui progres iminent al ramurii

Serr, nuci recoltate în Moldova în septembrie 2019

Încă de la fondarea sa, Pepiniera Voinești și-a propus să devină unul dintre cei mai activi participanți la dezvoltarea sectorului nucifer. Suntem mândri de faptul că datorită unui efort considerabil pe care l-am depus atât în producere, cât și în comunicare, s-a reușit impunerea soiului Pescianski ca și soi de bază la înființarea noilor livezi cu soiuri autohtone, soiul fiind într-adevăr de departe cel mai bun din selecția varietală moldovenească. În septembrie 2019, prețul la care au  fost livrate pentru prima dată din Moldova loturi semnificative de nucă Pescianski la export a fost practic la un nivel cu unele soiuri franceze mai cunoscute, datorită calității de excepție a nucii acestui soi și timpurietății recoltei sale care a permis livrarea unui produs haut de gamme cu o lună mai devreme de recoltarea Chandler, Fernor și altele.

Pepiniera Voinești este și primul producător autohton care a altoit soiurile Fernor, Lara și Chandler (în anul 2013) și unul dintre principalii furnizori ai acestor soiuri și până în prezent. Abordarea noastră în privința acestor soiuri de mare valoare este de a le recomanda doar după o examinare a tuturor condițiilor de care dispune producătorul în teren. Spre exemplu, niciodată nu vom recomanda Chandler într-un teren cu soluri sărace și fără irigare, în special în regiuni secetoase. În acest sens, suntem primii care am venit cu informații despre soiul Serr pe care îl studiem în condiții de producție în Republica Moldova într-o plantație înființată în anul 2010, soi care se dovedește a fi o alternativă foarte bună pentru Chandler în plantațiile neirigate, datorită vigorii sale superioare. În toamna 2019 vom depune o cerere pentru omologarea soiului Serr în Republica Moldova. În același timp, în 2014 am introdus soiul american Tulare și soiul francez Ferjean. Vor mai trebui să treacă câțiva ani pentru a veni cu mai multe concluzii și informații din teren despre comportamentul acestora. 

Echipa noastră va depune și în continuare tot efortul pentru a susține breasla producătoare pe toate căile posibile. Inclusiv prin materialul săditor de calitate pe care îl punem la dispoziția producătorilor noștri și consultanța profesională pe care o oferim pentru fiecare proiect de livadă pe care îl realizăm.

Vocația noastră se inspiră din succesul livezii tale!
(motto-ul Pepinierei Voinești)

Oleg TÎRSÎNĂ

Pom de soiul Tulare, anul 4, într-o plantație experimentală înființată de noi în zona de nord a Moldovei (Soroca)