Pot fi oare cultivate soiurile franceze de nuc în Moldova?

Răspunsul scurt este : pot. Dar să nu ne grăbim să răspundem la această întrebare prea repede.

În primul rând, atunci când vorbim de soiurile franceze, vorbim în esență de trei soiuri de bază: Franquette, Fernor și Lara. Există și altele care, fie sunt polenizatori (Fernette, Ronde de Montignac, Meylannaise), fie sunt soiuri de bază, dar de importanță secundară. Fiecare dintre aceste soiuri își are propria istorie, istorie care afectează felul în care aceste soiuri se adaptează și fructifică în condițiile Republicii Moldova sau ale României. 

Exemple de succes

În imaginea alăturată avem o livadă de soiul Fernor aflată în al 8-lea an de creștere. După cum bine se vede, fructificarea este foarte bună, pomii sunt sănătoși și din cele spuse de către proprietar, nu au fost niciodată afectați de îngheț sau de boli. Livada se află în satul Negrea, raionul Hâncești. 

Mai există și alte livezi cu Fernor la Anenii Noi care, la fel, pare să se fi adaptat suficient de bine. 

Cunosc și o livadă de Lara, care în 2015 se află în al 8-lea an de la plantare și chiar în acest an 2015 are o recoltă impresionantă. Acestea sunt exemplele reușite în baza cărora putem constata o adaptare bună la condițiile noastre și deci putem fi siguri că, cel puțin în unele cazuri, aceste soiuri pot fi cultivate cu succes.

Dacă vorbim de Franquette, există livezi reușite în raioanele Anenii Noi, Cimișlia. Reușite în sensul că sunt întreținute și nu fost afectate deloc sau foarte puțin de îngheț. Însă, un lucru pe care trebuie să-l punctez în privința soiului Franquette – lăsând la o parte calitatea într-adevăr foarte bună a miezului său – este potențialul relativ redus al fructificării. Acest soi nu promite recolte bune mai devreme mai devreme de 10 – 11 ani, acest lucru trebuie să fie clar din capul locului.

Cazuri mai puțin fericite

Există și reversul monedei. În 2006 au fost înființate livezi de soiul Franquette și Fernor în raioanele Soroca și Criuleni. În al 4-lea sau 5-lea an de la plantare, aceste livezi au fost lovite dur de geruri din timpul iernii. Ulterior pomii s-au restabilit dar nu se poate spune că acelea sunt livezi cu perspectivă. Livada de Franquette de la Soroca a mai fost afectată de înghețurile din timpul iernii și la al 7-lea an de la plantare, reducând din nou coroana pomului.

Au mai fost și plantații înființate cu pomi de import (Franța, Italia, Turcia) de 2 ani care au înghețat complet până la rădăcină chiar din primul an, demonstrând că uneori de vină nu este soiul ci materialul săditor crescut în condiții mult mai blânde decât la noi și total nepregătit pentru a suporta iernile continentale dure din condițiile Moldovei. La aceasta se adaugă și faptul că pomii de import sunt altoiți pe portaltoi care determină pomii să înceapă vegetația mult mai timpuriu făcând foarte vulnerabili pomii la înghețurile din lunile februarie, martie și aprilie. 

Concluzii și recomandări

Din experiența noastră la Pepiniera Voinești cu soiurile franceze de nuci putem veni astăzi cu mai multe concluzii.

În primul rând, am constatat că foarte mulți dintre cei care decid să planteze astfel de soiuri, o fac pentru că i-a impresionat o singură cifră: 6 tone la hectar, ignorând restul ecuației, or aceasta este suficient de complexă. Una este potențialul soiului și cu totul alta este posibilitatea de a realiza acest potențial în realitate. Pentru a obține 3 sau 4 tone de nuci uscate la hectar (pentru că acesta este potențialul maxim realizabil pentru aceste soiuri, 6 – 8 tone fiind gogoși spuse celor care cred în povești cu zmei) la aceste soiuri este, în primul rând, necesar un sol fertil ori o cunoaștere foarte bună a modului de aplicare radiculară și foliară a îngrășămintelor, este necesară aprovizionarea cu apă a livezii în caz de deficit hidric, formarea corectă a coroanei și aplicarea constantă a tăierilor de fructificare și menținere a dinamicii creșterii. 

În al doilea rând, este necesară zonarea corectă a acestor soiuri. În toți acești ani a devenit evident faptul că există un hotar nordic al regiunii în care pot fi plantate soiurile franceze. Noi am constatat că acest hotar trece prin raioanele Ungheni, Călărași, Orhei. Dar limitele respective trebuie precizate prin investigații suplimentare. În același timp, dacă există o zonare pe linia Nord-Sud, există și una pe altitudinea terenului. Este evident că trebuie evitate văile gelive sau pantele nordice expuse vânturilor geroase, dar și aici sunt necesare observații complementare. 

În livada plantată cu astfel de soiuri sunt necesare anumite tratamente înainte de intrarea în perioada rece a anului, tratamente care sunt menite să amelioreze lemnificarea țesuturilor verzi și concentrarea sucului celular pentru o rezistență mai bună la înghețuri. În primii ani trunchiul trebuie protejat de îngheț prin învelirea cu diferite materiale și vopsit în alb atât toamna, cât și primăvara. 

Dar să nu uităm că în selecția moldovenească există soiuri cu potențial de fructificare foarte înalt. Deci, pentru a evita orice riscuri, cei care vor să planteze livezi industriale au și opțiunea de a planta aceste soiuri moldovenești cu fructificare intermediară (Pescianski, Cogâlniceanu) la care se pot obține recolte de până la 3 tone sau mai mult. Pentru a preveni riscuri de orice gen, este foarte important ca în fiecare caz să existe un proiect prealabil prin care să fie studiată fezabilitatea livezii și să fie stabilite cele mai bune soiuri pentru terenul respectiv. 

Oleg Tîrsînă.